Subiect: Schi de tura

Daca va plac culmile montane si orizonturile largi, zapezile imaculate si melodia numita "Liniste", atunci incercati schiul de tura.

Sorin Anghel, de la Jurnalu National remarca intr-un articol: "De la o vreme, sătui de aglomeraţia de pe pârtie, tot mai mulţi români fug către schi de tură, sport care se poate practica în zone sălbatice, unde turiştii cu pantofi de lac şi geacă de piele nu vor ajunge niciodată. Este nevoie de un schi ceva mai uşor, pe a cărui talpă se fixează un material sintetic. Acesta are aceleaşi proprietăţi ca pielea de focă şi împiedică alunecarea schiului în momentul în care urci către vârful muntelui. Legătura este una flexibilă, ca să poată permite o fandare mai mare, mişcările fiind identice cu cele de la schi fond. Clăparul diferă şi el, fiind unul cu talpa mai înaltă, permiţând turistului o deplasare mai uşoară pe picioare. Practicanţii schiului de tură folosesc foarte rar instalaţiile de transport pe cablu. În plus, hainele pentru acest sport sunt cumpărate la preţuri mult mai mici decât cele de la schi alpin deoarece nimeni nu este nebun să dispară în sălbăticie pentru a se lăuda singurătăţii cu geaca sa pe care a dat zeci de milioane de lei. La schiul de tură primează performanţele materialelor din care sunt confecţionate gecile şi pantalonii, nu culorile sau accesoriile."

Schiurile de tura combina in mod fericit avantajele schiurilor de partie: latimea si rezistenta mai mare ca a schiurilor de fond, legaturi securit, posibilitatea de a cobori in viraje, cu ale schiurilor de fond: Putem "marsalui" cu ele datorita legaturilor speciale care permit ridicarea calcaiului bocancilor la mers si la urcare. Putem urca pante mici si medii cu ele paralele datorita "pieilor de foca" (acum sintetice) care impiedica alunecarea inapoi, dar permit alunecarea inainte. Scaritzele-cu 1-2 trepte pe care le ridicam sub calcaiele bocancilor- permit ca si la urcare acestia sa stea "la orizontala". Desigur ca la coborari mai lungi demontam (dezlipim) "focile" de pe talpile schiurilor. Iar daca vom cobori in viraje, vom bloca spatele legaturii, transformandu-le in "schiuri de partie".
Pe straturi de zapada mare si proaspata se scufunda si ele. Mai ales cand avem si rucsaci grei in spinare. Dar nu se compara cu efortul ce ni l-ar cere mersul fara ele!
Sa nu credeti ca pacurgerea unor trasee pe schiuri de tura se face mai repede ca vara! In functie de starea si grosimea zapezii si de greutatea rucascilor, timpii, mai ales la urcare sunt mai mari cu 30-50% sau chiar se dubleaza. Doar in caz de coborari lungi realizam timpi mai mici decat vara.

Schiurile se aleg cu lungime egala sau cu 5-10 cm. mai mica decat inaltimea schiorului. E bine ca legaturile sa fie metalice (desi sunt mai grele), caci cele de plastic se pot rupe (am patit-o si eu si altii cu Tirolya). Acum avem (eu si sotia mea) Silvretta 400. Nu e cazul sa cumparati schiuri noi. "Focile", daca "parul" nu e uzat ci doar adezivul nu mai e eficient, se pot reconditiona cu adeziv existent in magazinele cu echipament de munte. De asemenea exista solutii de dat pe "foci" ca sa impiedice lipirea zapezii moi de ele (incomodele si chiar periculoasele "copite" care se pun si pe bocanci si mai ales pe coltzari).
Bocancii: Sunt recomandati clapariii de tura (clapari cu talpa tip vibram). Pentru schiul de tura (turism pe schiuri, ski-randonee, Skitouring, Tourenschifahren) se aleg nu prea inalti si nu prea rigizi (folositi la schi extrem), caci ne vor face rani.. Daca tura nu presupune coborari lungi, putem folosi bocanci de iarna (eu am Kayland), mult mai comozi la urcusuri si in zone cvasi-orizontale. Dar la coborari nu putem controla bine schiurile si cadem deseori, cum am recunoscut in relatari.
Incepeti cu ture mai scurte, fara bagaj mare. Trebuie sa alunecati, schiurile sa ramana mereu pe zapada, nu pasiti, nu ridicati schiul. In primele zile veti face febra musculara, alti muschi si in alt fel sunt ei solicitati fatza de mersul cu bocanci.
In zapada mare si "grea" e bine sa evitati virajele, mai ales daca aveti rucsaci mari si sunteti departe de civilizatie. "Securit"-ul nu se deschide intotdeauna si o entorsa sau fractura nu e de dorit. In astfel de situatii sunt de preferat intoarcerile de pe loc, coborarea in "zig-zag"-uri. Nu-i frumos, da-i sanatos!
In ture mai lungi, lasati-va timp de rezerva ca sa terminati tura pe lumina. Iarna zilelele sunt scurte, noptile foarte lungi. Nu riscati sa va prinda noaptea pe munte fara cort sau/si echipament de bivuac in zapada. Foarte important e ca la opriri mai lungi si seara cand montati cortul/pregatiti bivuacul, sa va schimbati tricoul ud si sa va imbracati bine. Nu uitati ca mai ales iarna, organismul are nevoie de mult e lichide: 3-4 litri/zi! Nu apa! Nu lichide reci! Se recomanda ceai dulce si cald, pastrat in termosuri metalice sau improvizate din pet-uri ambalate in folii de staniol- ziare-staniol si impachetate in haine de rezerva si in rucsac(nu in buzunare ca vara!). Lichidele reci consuma energie ca sa fie incalzite in stomac, energie de care avem nevoie la mers. Cu lichidele calde evitam si o neplacuta faringita/bronsita.
Nu uitati celelalte accesorii necesare iarna: primus care sa functioneze, tzarusi "de iarna" pentru cort, o lopata de echipa, pioleti, coltzari (sunt zone unde din schiori redevenim alpinisti, cu schiurile pe rucsac), ochelari de zapada si de soare, harta, busola sau...GPS cu traseul luat vara sau de pe o harta topo. Nu uitati ca unele pante/zone nu se parcurg iarna pe traseul de vara. Nu uitati "sa cititi" zapada si sa va conformati sfaturilor care vi le da.

as vrea sa invat sa schiez,unde pot sa fac asta,ca un incepator?