La începuturi, oamenii au construit primele patine din oase pe care le legau de picior cu piele de animal, cu scopul de a se deplasa pe lacurile, râurile îngheţate pentru a-şi procura hrana necesară atât din vânat, cât şi din pescuit.

Undeva prin secolul XIII, se înlocuieşte osul cu lemnul, iar mai târziu s-a a
dăugat şi metalul, însă detalii despre patinajul ca agrement sau ca sport apar ceva mai târziu.

Unul dintre cele mai importante evenimente în acest sport s-a petrecut în anul 1882, când s-a inventat săritura Axel ( cu o rotaţie şi jumătate) şi a fost executată de Axel Paulsen.

Patinajul a avut o evoluţie fantastică, fiind introdus ca sport olimpic de iarnă în 1924 la Jocurile Olimpice de la Chamonix. Elementele care au apărut ulterior au fost de o dificultate şi spectaculozitate deosebită.

Nu de puţine ori privirea şi sufletul ne-au fost desfătate de cei ce stăpânesc gheaţa, gheaţă care unui „muritor de rând" îi face ca sufletul să înmărmurească. I-am admirat, aplaudat, susţinut şi tremurat la vreun element mai dificil executat pe luciul gheţii, fiind de acord că ceea ce fac ei este artă.

Patinajul a început să prindă acum şi la noi, dar nu ca sport, ci ca formă de agrement, fiind locul unde ne putem petrece timpul după o zi istovitoare de muncă, unde poţi să îţi aduci partenerul ori copilul să se simtă bine. Cazaturile sunt din partea casei, dar ele fac din patinaj o distractie savuroasa. Sunt cele care smulg zambete de pe fetele celor dragi.